Sovrano Santuario Italiano

www.ritmemphismisraim.ro

Introducere

Dragi fraţi,

Prin aceasta lucrare vom încerca, pe cât posibil, să furnizăm indicaţii utile Fraţilor Maeştrii, cu privire la un prim contact cu te­maticile dezvoltate în Camerele Rituale, con­stituind Scara Filozofică pe care Venerabilul Nostru Rit o propune, pentru a arăta în linii mari, acele puncte de referinţă necesare, celor ce vor să aprofundeze cercetarea, chiar şi din punct de vedere istoric.

Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misraïm, în aceşti ultimi ani, a fostîn mod indiscutabil un fenomen de mare interes în cadrul masoneriei italiene. De fapt, pe de o parte a sădit în sufletele multor Fraţi Maeştri mult entuziasm, dar pe de alta parte, trebuie sa mărturisim ca a dezvoltat reacţii de o natu­ra care în mod incontestabil nu este fraternal.

Ne bucuram însă pentru faptul ca lectura acestei cărţi pune Fraţii Maeştrii în situaţia de a înţelege care sunt elementele tradiţionale esenţiale care disting A:.P:.R:.M:.M:. de alte Corpuri Rituale Masonice fraterne, chiar şi în formaşi nu numai în substanţă.

Încercam sa clarificam, în sinteza, acele propuneri, acele instrumente şi acele activ­ităţi operative în Venerabilul Nostru Rit pe care intenţionăm sa le prezentăm Fraţilor Maeştrii, în ideea de a dezvolta şi a creşte cu aceeaşi vigoare, toate acele virtuţi spiri­tuale necesare fiecărui Maestru Mason pentru a realiza în sine însuşi şi prin sine însuşi adevăratul şi autenticul "statut inte­rior" al Adeptului.

Suntem conştienţi ca "drumul" este dificil şi presărat cu obstacole dar cu ajutorul Înal­tului, al Compasiunii şi Solidarităţii fraterne, va fi posibil să distingem şi să înţelegem care sunt coloanele purtătoare ale PROIECTULUI MASONIC UNIVERSAL.

În acest punct este necesar să subliniem că speculaţiile cu privire la existenţa franc­masoneriei îşi lasă învăţăturile asupra observării atente şi profunde a Naturii. Aceasta, mama şi maestră, ne indica dintot­deauna drumul care duce la descoperirea şi înţelegerea Secretului Secretelor, sădit şi ascuns în misteriosul puls al vieţii pe care Tradiţia alchimică-ermetică îl indica, cu o simplitate epigrafică, prin intermediul motoului "rezolvă şi coagulează".
Se observă cum se naşte o floare sau cum un arbore produce un fruct, se reflectă asupra perenei alternante dintre anotimpuri; atunci, puţin câte puţin, în mintea celui ce caută adevărul cu sufletul onest, sincer şi umil, se va face mereu concretă conştiinţa şi coparticiparea la "numen" care guvernează "fenomenul natural".
Jumătatea Adeptului este deci în pos­esia şi cunoştinţa dinamicilor ascunse ale LEGII UNIVERSALE şi ETERNE ale Cauzei-efectului.
Ce să spunem mai mult celor ce se apropie de Venerabilul Nostru Rit?
Nu ne rămâne decât sa le urăm lor ca Lumina Forţei, a Frumuseţii şi a Înţelepciunii să devină substanţa propriei substanţe iar Coroana lui Osiride să se aşeze pe capul lor.

 

  

 

DER ALTE UND URSPRÜNGLICHE
RITUS VON MEMPHIS UND MISRAÏM

Il "Diagramma dell'Albero"
dal "Liber de ascensu ed descensu
intellectus" di Raimondo Lullo

Ordin Iniţiatic Tradiţional care urmează simbolismul în învăţare şi esoterismul în artă "reală".

Aşadar: în artă operativă.

Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misraïm este o autoritate depozitară în spaţiul Masonic circumscris al Tradiţiei Masonice, conţinută în Occident în Ordinea Iniţiatică Tradiţională denumită "Marea Loja".

În Masonerie se vorbeşte adesea de lucrul iniţiatic, esoteric, de esoterism şi de spiritualitate. Dar lucrul iniţiatic propriuzis, în Masoneria modernă, se reduce deseori la deschiderea şi închiderea lucrărilor şi la prezentarea unei planşe. Se înţelege uşor că o lucrare iniţiatică în RITUL ANTIC ŞI PRI­MITIV DE MEMPHIS ŞI MISRAÏM nu se poate limita la participarea, de două ori pe lună, la riturile de deschidere şi închidere a lucrărilor şi la ascultarea unei planşe sau a unei conferinţe, pentru învăţare.

Ei bine, Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misraïm îşi propune să dea naştere unei adevărate şi proprii lucrări esoterice, care să fie în rezonanţă cu scopurile Masoneriei. Se referă la esenţa spirituală şi esoterică a Masoneriei şi finalizează propria activitate de existenţă, la salvgardarea şi integritatea spiri­tualităţii masonice.

Spiritualitate inţeleasă in sensul laic, in spaţiul circumscris a cărui raţiune este indis­pensabilă, dar trebuie să susţină spiritul fără să încalce datoria.

 

 Iniziazione egizia agli alti gradi: Osiride presiede
al "Passaggio delle Pelli"

Prezentarea Ritului

Ordinul Masonic Oriental al Ritului Antic şi Primitiv de Memphis şi Misraïm (sau mai sim­plu Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misraïm ) este un sistem Masonic spiritual care conţine şi conservă toate fundamentele operative ale celor două mari parcursuri iniţi­atice, care împreună, constituie marea Tra­diţie Iniţiatica Occidentală, şi anume Tradiţia Italică Mediteraneană şi Tradiţia Nord­ Atlantică, Anticul şi Primitivul Rit de Memphis şi Misraïm (având sigla A:.P:.R:.M:.M:.) în cea mai amplă şi complexă articulaţie structurală, îşi bazează dezvoltarea ritualică încă de la primele trei grade ale Masoneriei Albastre:

- gradul 1: Ucenic Mason,
- gradul 2: Calfa Mason,
- gradul 3: Maestru Mason,

din care pastrează şi azi memoria şi folo­sinţa, pentru a ajunge la vârfurile rozicruciene ale Cunoaşte- rii,  pentru a include sistemele ermetice, filosofice şi esoterice ale vechilor hyerofanţi egipteni şi ale preoţilor din Mitra.

"Ars Magna generalis" di Lullo
diagramma degli attributi di Dio

Scurt Istoric

Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misraïm este rezultatul unei elaborări com­plexe a Ritului de Misraïm, apărut la Venezia în 1801 ca fiind opera filaletului Abrahm, repede distribuit în Italia şi Franţa, şi din Ritul de Memphis sau Oriental, fondat de Etienne Marconis în 1839 la Paris cu o structură care reaşeză gradele din Misraïm, incluzând iniţieri şi ritualuri de tip oriental.

Datorită referinţelor sale la Misraïm, cuvânt ce derivă din "Mizr" care în ebraica înseamna Egipt, se mai numeşte şi Ritul Egiptean.

Acest lucru a dat naştere la multe confuzii cu masoneria egipteană de Cagliostro, care este mult diferită de A:.P:.R:.M:.M:.

În 1881, prin opera fratelui Giusepe Garibaldi (Mare Maestru Suveran, Mare Comandator, Mare Hyerofant General al Ritului), are loc fuziunea dintre cele două Rituri de Memphis şi Misraïm.

Fondat dupa Revoluţia franceză, a fost structurat în aşa fel încât să reprezinte într-un singur Corp Ritualic sistemul dual Masonic ­iluminat care închide în sine marile sisteme iniţiatice Occidentale şi Orientale.

Acesti factori istorici şi culturali îl diferenţiază de alte Corpuri Rituale Masonice. Filantropia, o profundă sensibilitate socială, respectul libertăţilor individuale şi collective constituie bagajul valorilor "illuminate" pe care orice iniţiat trebuie să le posede înainte de a primi lumina masonică şi nu un obiectiv al Ordinului Masonic.

Concepte ce califică A:.P:.R:.M:.M:.

Este un Ordin Masonic care dupa semnarea Protocolului de Colaborare cu Marele Orient al Italiei (iunie 1988), a accep­tat sa ia forma de Corp Ritualic Mason.
Întorcându-se la spiritualitatea iniţiatică masonica, Ritul are nevoie de unitate în îndru­mare având în vedere natura sa - de o struc­tură decizională verticală. Pentru aceasta Marele Maestru Suveran, Marele Coman­dator, Marele Hyerofant al Ritului este numit pe viaţa şi sarcina sa trebuie transmisă unui successor.

 

    

În  A:.P:.R:.M:.M:. nu exista alegeri.

Nu numai Marele Maestru Suveran, desemnează direct succesorul său, dar toate puterile şi sarcinile sunt conferite de cel care are dreptul de a le conferi celui ce le merită. Aceasta face ca iniţierile din A:.P:.R:.M:.M:. să fie reale şi nu vir­tuale, pentru ca transmiterea puterilor, incluzând şi pe cea iniţiatică să fie întotdeau­na transmisă potrivit tradiţiei.

Expresia "pentru puterile conferite mie" în Rit nu semnifică deci "pe calea obligaţiei mele ce reiese din faptul ca am fost ales" ci prin faptul ca au fost conferite direct de la predecesor.

O caracteristică fundamentală a Ritului este natura sa intimă deistă şi spirituală.

Vouă este accepţiunea principiului funda­mental de eternitate a spiritului şi imortalitate a sufletului său oricum despre o supravie­ţuire după moarte.

Disciplinele ce formează obiectul de cercetare al Ritului sunt dintre cele ale Masoneriei

- investigarea legilor naturii şi facultăţilor latente ale Omului;
- cercetarea valorilor sacre şi spirituale în toate domeniile de cercetare ale Omului şi deci în filosofie, ştiinţă, arta religi, etc;
- cercetarea elementelor esentiale în variatele traditii.

Hiram davanti alle colonne
del tempio che regge e presenta
gli strumenti dell'arte
          

 

În scopul Ritului prezintă:

- grade simbolice (1-2­-3) delegate Marilor Loji dupa semnarea protocolu­lui de Colaborare;
- grade filosofice-cabalistice, de la 4 la 33: învaţă filosofia istoriei şi a ştiintei, scopul este cercetarea cauzelor şi originilor;
- grade gnostice-ermetice de la 33 la 90: învăţa cunoasterea clasica;
- grade ermetice de la 90 la 95: se ocupa de înalta filosofie si de lucrul interior si elevat; studiază miturile religioase ale diverselor epoci ale umanităţii.

L'occhio ugiat (che significa "risanato") posto sopra
il segno neb, segno dell'oro quale simbolo
dell'indistruttibilità degli dei

Scopul principal al Ritului este să furnizeze instrumentele tradiţionale pentru o creştere spirituală şi individuală.

Astfel, lucrul Masonic, efectuat în Camerele rituale ale Ritului, fondat pe princi­piul universal de informare prin colaborare, electiva şi spirituala, creeaza conditia pentru a genera efecte pozitive, de natură spirituală înăuntrul şi în exteriorul Ordinului  Masonic, mai precis în întregul univers.

Căderea acestor valori spirituale pozitive asupra tuturor fiinţelor, certifică faptul că scop­ul final al Ritului a fost atins.

Datoria şi scopul fundamental al Ritului este deci evoluţia individuală prin intermediul instruirii iniţiatice, care conferă Ritului de Memphis şi Misraïm atributul de "operativ".

Raimondo Lullo:
la "Scala della ascesa e della discesa"

Pentru meritul unei astfel de instruiri, a unui astfel de lucru iniţiatic, sursele Cunoaşterii pe care la putem atinge pentru a evolua, mai precis instrumentele de evoluţie de care dispunem pentru a înfrunta aceasta probă, sunt cu precădere şi în sub­stanţa următoarele:

1) Înainte de toate conti­nuitatea Ritualurilor cele­brate în Templu: atunci când Ritualul este urmat corect, cu      continuitate şi regularitate, are deja pentru sine o putere obiectivă de transmutare. Energia produsă prin lanţul de unire, în fapt, dacă este puternic lipit, este cu mult superior sumei energiilor singu­lare care vă sunt date. Iată de ce frecvenţa lucrărilor are o importanţă fundamentală.

2) Doctrina şi indicatiile de lucru, pe care, fiecare frate trebuie să le adapteze la propria fire şi la resursele interioare de care dispune. În spaţiul iniţiatic circumscris în general şi în Ritul nostru în particular, nu intervine o dis­tribuţie să spunem aşade "haine", ci o dis­tribuţie de "stofa" (printre indicatii "generice") cu care oricine trebuie să-şi confecţioneze îmbrăcămintea pe măsura proprie şi pe măsura posibilităţilor.

3) Studiul operelor marilor iniţiaţi.

Notez că este necesar un efort pentru a pătrunde în limbajul criptic folosit la scrierea lor. Pentru că un iniţiat nu are niciodată ca obiectiv cucerirea cunoaşterii atente ca erudiţia în sens profan. El studiază pentru a ajunge la dezvoltarea tehnologica şi socio-cul­turală în lumea în care traieşte, dar mai ales pentru a găsi noi căi de investigare, noi soli­citări ale gândului şi pentru a înlătura valul ce acoperă cărţile sacre, fabulele, miturile şi le­gendele. Toate operele marilor iniţiaţi sunt păstrate în chei simbolice, iar simbolul, reîntorcându-se la sensuri, recheamă valorile mult inferioare adevărurilor la care se face aici referire. Adevărul simbolizat este întotdeauna superior efi­giilor simbolului.

 

"Io vorrei che nè Templi, et nè le mura, et nel pavimento non fusse cosa alcuna che non fusse tutta filosofia" (Leon Battista Alberti). Costruzione del Tempio di Malatesta a Rimini

 

  

4) Individualizarea şi interpreparea semnelor templului. Este fundamental pentru un iniţiat să poată individualiza şi interpreta semnele templului în care trăieşte care sub aspect calitativ şi cantitativ respectă aceleaşi fenomene înregistrabile în alte epoci istorice, constituie un semnal de transformare a costumelor, a moralei, a eticii, a valorilor ecologice, în fapt a condiţiilor de viaţă ale  Omului. Un iniţiat nu poate face abstracţie de cunoaşterea fenomenelor din timpul său, ast­fel să se ajungă la înţelegerea conţinutului expresiei "ceea ce trebuia să se întâmple e deja întâmplat".

5) Lectura neîncetată a acelei cărţi mari care se găseşte oriunde şi care nu costă nimic: cartea Naturii.

Cred că este de prisos, pentru evidenţa capacitate educativă a unui astfel de instru­ment, să se oprească asupra importanţei observării naturii care, în fapt, dacă este observată în globalitatea sa, fără a o descom­pune, ştie să vorbească direct cu conştiinţa observatorului în mod spontan, fără să treacă prin medierea artificială a creierului, evocând astfel "Simbolul". Iată de ce, "cunoaşterea lucrului", plecând de la sensuri şi trecând apoi la contemplarea aceluiaşi lucru în globalitatea sa, semnifică pe lângă ermetica maxima de aur intrând în însăşi lucrul, să fii acel lucru, penetrând esenţa, volumul, devenind una cu lucrul, şi aşadar,depaşind realitatea sensibilă, să se ridice la acel nivel superior de a ştii ce este Cunoaşterea.

Antico gioiello egizio rappresentante
il sole nascente sotto forma di Kephri,
lo scarabeo sacro

6) În fine, pentru a onora datoria pe care şi-o stabileşte Ritul şi a realiza scopul funda­mental pe care şi-I prop­une, acela al evoluţiei noastre, instrumentul cel mai eficace este Meditaţia. La o asemenea intenţie este util să ne amintim că "esoterismul nu se spune dar se practică".

"Cunoaşterea, obiectivul practic la care tinde esoteristul, nu se găseştenumai în învăţare, pe lângă noţiunea de a ştii, este necesară raportarea imediată şi constantă la Principiu", în capacitatea de a stabili un raport imediat între noi şi Tot.

Misticul parvine în acest rezultat prin prac­tica devotată, post şi castitate; esoteristul prin discipline interioare şi cercetare asidua, cu ajutorul practicii şi a instrumentelor care tind să realizeze un echilibru perfect între cele trei componente ale fiinţei: fizică, psiho-animalică şi intelect-spirituală. In timp ce misticul, care tinde la salvarea sufletului, se realizează prin încredere, esotericul, care aspiră la eliberare, încearcă să se realizeze prin intermediul Cunoaşterii şi al acţiunii, practicând Arta Regală. Meditaţia este una dintre practicile fundamentale în instruirea iniţiatului esoteric.

Dacă noi iniţiaţii putem reprezenta un răspuns la urgenta întrebare a sacrului, a spi­ritualităţii, a esoterismului, a religiozitătii în sens laic şi dacă afirmăm ca suntem conser­vatori ai Tradiţiei, trebuie să o cunoaştem, să o facem operativă şi să o practicam.

În Camere încercăm să urmărim evoluţia noastră individuală printr-o atentă şi rigu­roasă instruire rituală iniţiatică, în sensul mai sus descris.

La presa in grado di maestro
operativo, al di sopra di squadra
e compasso incrociari in grado
di maestro

 

 

 

Il "Rebis" nello Splendor Solis: la veste è nera, un'ala bianca e l'altra rossa, con allusione alle tre fasi principali dell'Opera (nigredo, albedo, rubedo).

    

ÎN CONTINUARE DESPRE ÎNDATORIRILE

FUNDAMENTALE ALE RITULUI

1) Ritul de Memphis şi Misraïm intenţionează să exercite funcţia de contribuţie la conservarea şi transmiterea Tradiţiei, prin lucrul luminat al adepţilor săi, lucru ce este dezvoltat în Camerele Ritului, locul unde intră şi se prepară fraţii maeştrii care doresc ca iniţierea să devină din virtuală "reală".
Sunt Camere unde se folosesc instru­mentele culturii şi cunoaşterii, ale studiului şi ale dezbaterii, ale operativităţii, pentru că din haosul primordial se poate trece la ordonarea sa graduală, la ieşirea progresivă şi parcur­gerea treaptă după treaptă, la reuniunea lui Eu cu Sine din punct de vedere afectiv şi
armonios.

2) Să se constituie o arie de stimul prin intermediul fraţilor singuri, care având o dato­rie interioară însemnată şi o pregătire iniţiaţică discretă, pot stimula alţi fraţi ai Comuniunii să opereze în sens esoteric şi spiritual (în sens laic) şi să atragă ca un mag­net (filosofic) elementele cele mai bune intere­sate de o asemenea experienţă.

    

3) Să opereze pentru a păstra integru pat­rimoniul cu privire la inţelepciunea Tradiţiei, pentru a alimenta vocaţia esoterica originară a Vechilor Masoni şi pentru a transmite cui va dori spiritul şi litera unei astfel de Tradiţii de la care societatea profană şi poate unii dintre fraţi au pierdut memoria istorică, îndepărtân­du-se în mod periculos de valorile spirituale.

    

La o asemenea intenţie pare curios şi interesant că o serie întreagă de gânditori academici redescoperă dimensiunea esote­rismului şi Sacrului. Astfel de atenţii ar solicita o mare datorie chiar şi în interiorul Masoneriei.

4) Pentru realizarea unor astfel de scopuri este necesară crearea unei baze culturale extrem de elevată: fraţii ar trebui recunoscuţi în lumea externa şi în Marile Loji pentru ca­racteristicile lor de seriozitate, competenţă, capacitate de a aduce lucruri utile şi a crea imaginea pentru toată familia masonică. Datoria lor este în special o acţiune de prezenţă, de participare, care nu va fi nici impusa nici cautată, dar cerută.

 

Il pellicano rosacruciano nutre con il proprio sangue la sua discendenza

Da "Zoroaster...Artis Clavis" (1238), un antico testo arabo copiato nel XVII sec. da un anonimo S.V. Frater Rosae et Crucis. L'alchimista in abiti sacerdotali di foggia orientale allude all'apporto della sapienza persiana alla nascita dell'arte sacra.

  

5) Fraţii Venerabilului nostru Rit trebuie să-şi facă simţită printre fraţii Ordinului, capacitatea şi energia lor spirituală la singu­lar, vehiculând prin cuvinte şi comportamente existenţa unei reale posibilităţi iniţiatice. Fraţii Ritului de Memphis şi Misraïm sunt chemaţi la o viaţă de studiu riguros asupra tuturor temelor care privesc umanitatea, crescând după o secvenţă bine structurată, care să îi conducă la o analiză iniţială, prin care să dobândească o capacitate de viziune corectă a lumii în toate elementele sale coti­dene, la o înţelegere mereu mai elevată a energiei care îl mişcă neîncetat în alternanţă. Studii, care să poată dintr-o fază de cultură istorică la o aprofundare socială, politică, filosofică, religioasă şi în fine teologică, în sensul platonic al termenului.

În lume, Ritul nostru îşi propune ca scop final pacea, iar toleranţa ca mijloc, în confor­mitate cu propriul motto "Pace, Inţelepciune şi Prosperitate pentru toate fiinţele".

Opera pentru afirmarea trinomului "Libertate, Egalitate şi Fraternitate" în orice datorie şi la orice atitudine. Având în vedere variatele circumstanţe ce intervin pentru a înlătura fiecare injustiţie individuală şi socială care obturează afirmarea, se impune pentru evaluarea materială, morală şi spirituală a tuturor fiinţelor şi pentru răspândirea gândului şia culturii masonice, activarea oricărui instrument cultural adecvat şi potrivit unui ast­fel de scop (seminarii, întruniri, mese rotunde, cursuri de instruire, etc) şi colaborarea cu Entităţi şi Instituţii care îşi propun un scop analog.

Le urăm ca Fraţii Maeştrii, să prevadă oportunităţile iniţiatice ale Ritului de Memphis şi Misraïm, care conferă îmbogăţirea Proiectului şi completarea iniţierii.

ANTICUL ŞI PRIMITIVUL RIT
DE MEMPHIS ŞI MISRAÏM

Anticul şi Primitivul Rit de Memphis şi Misraïm e un sistem masonic spiritual ce conţine şi păstrează fundamentele celor două mari drumuri iniţiatice, care împreună con­struiesc aleasa Tradiţie de Iniţiere, adică Tradiţia Italică - Mediteraneană şi Tradiţia Nord - Atlantică.

Anticul şi Primitivul Rit de Memphis şi Misraïm (A:.P:.R:.M:.M:.)

În vasta şi complexa structură articulară pune bazele dezvoltării rituale începând de la primele trei grade ale Liberei Masonerii Albastre (gradul 1 - Ucenic Liber Mason, gradul 2 - Calfe Liberi Masoni, gradul 3 - ­Maeştri Liberi Masoni) din care păstrează şi astăzi amintirea şi folosinţa pentru a ajunge la vârfurile rosacrucianismului gnosei, aici incluzând sistemele ermetice, filozofice şi esoterice de la vechii Hyerophanţi egipteni.

Actuala structură a Venerabilului Nostru Rit vine de la o complexă reorganizare a două rituri: Ritul lui Misraïm, răsărit în Veneţia în 1801, opera lui Filalte Abraham care s-a difuzat imediat după aceea în Italia şi Franţa, şi Ritul lui Memphis Oriental fondat de Jaques Etienne Marconis în 1839 la Paris.

Mai precis, pentru a avea o imediată şi sistematică idee despre A:.P:.R:.M:.M:., este oportun a clarifica că formarea şi articu­larea sistemică s-a făcut în decurs de aproxi­mativ 40 de ani, în care la ritualurile deja exis­tente şi practicate în Ritul Misraïm au fost adăugate iniţierile şi îmbogăţirile rituale de origine egipteană, tocmai prin Ritul de Memphis.

Înainte de a trece mai departe, tot în legatură cu Ritul de Misraïm este oportună clarificarea imediată - că termenii 'misr' şi 'misraïm' sunt mai puţin misteriosi decât se poate gândi. De fapt, aceştia în ebraica antică semnifică Egipt şi egiptean şi de aceea au fost frecvent confundate de mulţi cercetători ai Masoneriei Libere cu sistemul Iniţiatic mason­ic al lui Cagliosro. În fapt, mai ales în secolul trecut, Ritul Misraïm Ritul de Memphis au fost prea repede numite «Rituri egiptene». Această denumire a generat însă eronata identificare cu Ritul Egiptean sau Masoneria Egipteană a lui Cagliostro, care reluându-se la A:.P:.R:.M:.M:. în studiul practicilor mist­ice şi telurgice erau totuşi profund diferite.

La origine, fie Ritul de Memphis, fie Ritul de Misraïm, au fost create în principal cu scopul de a culege fiecare în propriul organ­ism unic, lunga şi complexa succesiune a gradelor de iniţiere, prin intermediul înţelepci­unii, cunoaşterii şi a dorinţei de creştere inte­rioară a Iniţiaţilor Liberi Masoni.

De fapt, în prolifică şi plină de fantezie lume masonică, care a însufleţit Europa în cea mai mare parte a veacului XVII, s-a crezut că este bine să se reunească într-un singur Ordin şi într-un singur Rit, nenumăratele Rituri Masonice practicate în Masoneria de înalte grade şi în 'Ordinele Cavalerilor Iluminaţi', care funcţionau deja de la începutul acestui secol.

Istoria Ritului de Misraïm sau de Egipt
(până la unificarea cu Ritul Oriental de Memphis din 1881)

Ritul de Misraïm sau de Egipt, după părerea mai multor cercetători de Istorie Masonică, a fost fondat în 1801 la Veneţia de la Filalete Abraham. În orice caz, chiar dacă mărturiile sunt indiscutabil respectabile, totuşi originile acestui Rit sunt şi rămân foarte mis­terioase. Într-adevăr, unui cititor atent nu poate să-i scape faptul că, chiar referitor la fondatorul mai sus numit, se va putea nota ca indicaţie utilă, Filaleti erau Liberi Masoni, proveniţi din Franţa şi legaţi la Ritul Primitiv din Narbona şi că Abraham este numele cunoscutului patriarh evreu şi că acest Rit este impregnat de ştiinţa Kabalistică. în con­secintă, Ritul de Misraim în loc să fi apărut de la zero la Veneţia, ar fi putut să apară în schimb şi în alte locuri.

În orice caz, nu se poate igno­ra în întregime ceea ce afirmau în lucrările lor, pe această temă, unii celebrii cercetători de istorie masonică, care sunt de acord că acest Rit a fost difuzat iniţial la Veneţia şi în Insulele lonice. De fapt, Thory referitor la aceasta afirmă: "în 1815 era destul de răspândit la Veneţia şi în Insulele lonice, înainte de Revoluţia Franceză din 1789, exis­tau multe Capitole în Abruzzo şi în Puglia",  în timp ce Levesque, într-un document din 1821 mărturiseşte: "…de 5-6 ori acest Rit s-a stabilit la Paris; Provine din Italia de Sud şi are o anumită consideraţie în Insulele lonice şi pe malurile Adriatice. S-a născut în Egipt".

Este deci evident că acest Rit a fost mai ales răspândit în Italia şi la Napoli unde un Capitol R-C s-a transformat în Supremul Consiliu al Marilor Miniştri, constituind un Ordin Masonic Egiptean, deliberând şi eliberând patente chiar masonilor francezi de nivel înalt.

Tot în această perioadă Fraţii Bedarride, de religie ebraică, după ce au primit regulara iniţiere masonică egipteană în oraşul Milano, au devenit principalii difu­zori ai Ritului, pană când îl introduc în Franţa în 1813.

Imediat după aceasta, au avut loc ulterioare dezvoltări astfel încât au fost deschise Loje şi Capitole în Belgia, Elveţia şi în Irlanda.

Jean Malinger, care studiase foarte aprofundat originile Ritului de Misraïm (avansează posibilitatea de a consulta numeroase docu­mente antice), confirmă faptul că acest Rit era practicat în Italia şi în insulele mediteraneene înainte de 1789 şi că ultimele sale grade erau practicate în două forme, diferite una de cealaltă: "o primă formă rituală era constituită dintr-un regim filozofic-kabalistic, practicat şi răspândit de Fraţii Bedarride", a doua formă era constituită dintr-un regim filozofic egipteano-elenic cunoscut sub numele de "Regimul de Napoli" (foarte cunoscuţi în lumea masonilor şi sub denumirea de Arcana Arcanorum » condensat în ultimele grade ale aceluiaşi Rit"

În ciuda diverselor evenimente istorice, din­tre care fuziunea acestui Rit cu Ritul de Memphis, Ritul de Misraïm a rămas independent în Franţa până în 1902, pentru a intra imediat după aceas­ta, în mod diferit în adormire.

Trebuie precizat faptul că după această dată au existat posibile supravieţuiri în Belgia, dar referitor la legendele originilor, se poate afirma, după cele mai credibile şi acceptabile teorii, că Ritul de Misraïm se naşte la Napoli, când masoneria declina din conţinuturile sale esoterice pentru a fi deschisă avântului rev­oluţionar, în aceeaşi perioadă mulţi fraţi au emigrat de la Napoli către posesiunile lor pe Adriatica, ducând cu ei certitudini şi cunoştinţe de iniţiere.Din aceste locuri şi din aceste antice timpuri, cum se va putea apro­funda mai târziu, au avut loc posibile difuziuni.
După părerea altor cercetători, cum deja am spus, a fost Filalete Abraham în 1801, cel care a reconstituit la Veneţia, Loja Ritului de Misraïm, adormit după ocupaţia austriacă.

Această Lojă ar fi existat încă din 1796, Fratele Abraham nu ar fi altcineva decât Baronul Tassoni de Modena. Există în fine, o ulterioară ipoteză formulată de Robert Ambelain şi Robert Cools, că ar fi fost Cagliostro cel care a difuzat Ritul de Misraïm în Veneţia.
În concluzie, referitor la originile Ritului de Misraim se poate spune că a avut originile În Italia sau cel puţin În această ţară a avut loc prima sa difuzare, ţinând cont de afirmaţiile acestor autori şi a altora.

În orice caz, rezumând repede şi pe scurt deru­larea evenimentelor istori­ce care au favorizat apariţia acestui rit este util să spunem că în mod fun­damental două sunt versi­unile pe care istoricii le aduc referitor la naşterea acestui Rit.

IPOTEZA I

Ritul ar fi fost adus în Republica Veneţia la începutul secolului 18, ca urmare a anumitor întâmplări, din Insulele lonice, mai precis de la Loja Egipteană Zante din care făcea parte şi Ugo Foscolo când a debarcat în 1782 la Veneţia.

Ulterior, un grup de Fraţi Liberi Masoni (aparţinând comunităţilor protestante a lui Socino) membri ai susnumitei Loje Egiptene au primit de la Cagliostro (care în acele vre­muri locuia la Trento) o altă iniţiere masonică. Atât God Bedarride cât şi fiul său Marc, prim­iseră chiar de la aceste Loje Egiptene iniţierile relative care în aceiaşi perioadă se integras­eră cu alte filiere, provenind tot din vechiul pământ Egiptean.

IPOTEZA II
Ne-a furnizat în mod direct chiar Mare Bedarride în cartea sa «Ordinul Masonic de Misraïm » publicată la Paris în 1845 de Bernad & Comp, în care se arată toată genealogia cu care ajunge până la Adam.
În ceea ce ne priveşte, examinând actul, diferitele ver­siuni, furnizate de istoriografia contemporană şi în lumina experienţei iniţiatice propusă de Venerabilul Nostru Rit, ne convingem din ce în ce mai mult că referitor la originile Ritului de Misraïm, cu posibile corec­turi, pot să fie adevărate ambele ipoteze.
O dată făcute aceste consideraţii prezentăm, ca urmare a unei ulterioare con­fruntări între diversele surse de versiuni, 1747 De la Egipt şi de la Malta, prin opera iniţiatică a ilustrelor personaje, între care se desprinde opera lui Raimundo de Sangno, principele de San Savero, întâlneşti la Napoli o intensă activitate de cercetare şi studiere a ştiinţei Masoneriei de Tradiţie Egipteană.

1782 De la Loja Egipteană din Franţa, se propagă la Veneţia şi în regiunile limitrofe, un sistem iniţiatic masonic, avand clare caracter­istici egiptene. În acelasi an, Marc Bedarride susţine că tatăl sau Gad a fost vizitat de un iniţiat Egiptean, numit Ananiah Înţeleptul, de la care obţinuse afilierea şi puterile de trans­mitere a unei tradiţii masonice de provenienţă Egipteană.

1788 - 1801 Se naşte la Veneţia, prin sinergia harnicelor Loje Masonice Egiptene, parţial promovate de Cagliostro şi parţial de la Ananiah Înţeleptul şi de la Abraham (Baronul Tassoni de Modena), Ordinul Egiptean de Misraïm.

1804 - 1805 Anticul şi Primitivul Rit de Misraïm de la Veneţia începe să se extindă în Lombardia. În 1805, Le Changeur fondează la Milano Supremul Consiliu al Ritului având jurisdicţie asupra a 90 de grade.
1810 - 1813 După ipotezele cele mai credibile, în 1813, Fraţii Bedarride, Joly, Gaborria şi Garcia primesc la Napoli puterea de a difuza Ritul de Misraïm.

1856 Ritul de Misraïm, după diferite întâmplări, guvernat direct de Marc Bedarride, este definitiv absorbit de Ritul de Memphis.

Între 1856-1870, rămân totuşi active unele ramuri naţionale ale acestui Rit (vezi fil­iera lui Mallinger în Belgia) constituind de­pozitul iniţiatic denumit "Arcana Arcanorum". Mare parte a acestor ramuri rămase active au fost apoi unificate într-un unic Rit de Giuseppe Garibaldi.

1881 Giuseppe Garibaldi, deja Mare Maestru al Ritului de Misraïm din 1860, ales Mare Hyerophante General în 1881, în vir­tutea puterilor sale Suverane, unifică cele două Rituri de Memphis şi Misraïm care în plan formal, până în acele timpuri, rămăseseră separate. Aici se termină scurta noastră descriere a faptelor despre istoria acestui Rit. În fine, pentru completarea infor­maţiilor se va putea urmări descrierea Scării Filosofice a gradelor Ritului de Misraim care cuprinde munca iniţiatică împărţită în 4 serii:

. Seria Simbolică - de la primul la al 33-lea grad
. Seria Filosofică - de la al 34-lea grad la al 66-lea grad
. Seria Mistică - de la al 67-lea grad la al 77-lea grad
. Seria Cabalistică - de la al 78-lea grad la al 90-lea grad

Istoria Ritului de Memphis sau Ritul Oriental

Despre originile acestui Rit există multe legende care se pierd în nopţile timpului. Totuşi, e cunoscut cercetătoriior de Istorie Masonică că Ritul de Memphis îşi are istoric originile sale de la grupurile de iniţiaţi care s­au inspirat din mişcarea mistică şi spirituală de la «Rosa-Croce» şi de la ermetişti, care au existat înaintea fondării aceleiaşi Mari Loje a Angliei în 1717.

1640 Din această perioadă rezultă exis­tenţa unui Rit Masonic compus din 7 grade, în forma egipteană, lucrand în Franţa, mai precis la Avignone.

1773 Savallette de Lange, împreună cu numeroşi alţi Fraţi Maeştri, după ce a înte­meiat Loja "Les Amis Reunis" în 23 Aprilie 1771 la Paris, crează Ordi­nul Masonic de Filaleti.

1779 Mar­chizul Chef de Bien, după ce a redeşteptat Ritul Primitiv din Narbona (existent deja din 1712), strânge legă­turile cu Loja Arhitecţilor Africani exis­tentă la Paris de origine germanică. Ritul de Nar­bona, la re­deşteptarea sa, luase numele de Rit Primitiv de Filadelfi şi fusese modelat după Ordinul de Filaleti de la Paris.

1789 Samuele Honis devine Mare Maestru al Marii Loje de Filadelfi.

1798 În acest an, numeroşi Ofiţeri ai armatei napoleoniene, pe durata campaniei din Egipt, care aparţineau de o Lojă a Ritului de Filadelfi, întemeiaseră o nouă Lojă. Succesiv, această Lojă se uneşte cu Marea Lojă din Egipt (ale cărei origini sunt atribuite unei ramuri din «Rose-Croce», provenind din perioada lui Constantin), structurată în 70 de grade. Este în general acceptat că în această perioadă, Napoleon a fost iniţiat în Loja "Isis" prezidată de Generalul Kleber.

Despre Marea Lojă Egiptea­nă, preexistentă campaniei na­poleoniene, se poate spune pe scurt că legendara sa existenţă se păstrase şi se dezvoltase cu o mare discreţie, în interiorul comu­nităţii egiptene de religie coptă şi desigur nu de religie musulmană, deoarece, cum este ştiut, copţii pot fi consideraţi ca succesori nat­urali ai vechilor Egipteni.

Din contră, egiptenii actuali, fiind de ori­gine arabă, chiar dacă au ajuns în Egipt, deja de la 700-800 D.C. rămăseseră foarte depărtaţi şi în unele perioade chiar ostili la istoria, la cultura şi Religia Anticului Egipt.

Întorşi în Franţa, mulţi ofiţeri, deja veterani ai campaniei napoleoniene din Egipt fondează la Montauban, în Franţa, Loja Mamă a Vechiului Rit Oriental de Memphis.

Printre fondatorii acestei extraordinare organizaţii, găsim ofiţerul de origine italiană, Gabriel Mathieu Marconis de Negre. Fiul său va deveni mai târziu moştenitorul şi succe­sorul lui ca Suveran Mare Maestru al Ritului de Memphis.

1815 Odată cu întoarcerea în patrie, câţiva ofiţeri napoleonieni constituie la Montauban, în Franta, pe 28 mai 1815, Loja Mama a Ritului Memphis, alegând ca Mare Maestru pe Samuel Honis, căruia îi succede pe 21 ianuar­ie 1816 Gabriel Marconis de Negre. Tot după cele scrise, Jean Etienne Marconis şi tatăl său, Gabriel, ofiţer italian al armatei napoleoniene, fusese iniţiat în timpul campaniei din Egipt la Loja Egipteană "Isis" şi care la întoarcerea sa în patrie fondase împreună cu camarazii săi de arme şi Fraţii, în 1798, o Lojă cu caracteristice specifice egiptene cu titlu distinctiv "Discipolii de Memphis". Tot în această Lojă intrau şi se integrau foarte repede, Fraţii care în anii dinainte de 1798, deja operaseră în Franţa în Rituri tot de origine Egipteană.

Succesiv, Jean Etienne Marconis, bazân­du-se pe povestirile tatălui Gabriel şi ale Fraţilor de Lojă, aceştia din urmă reconstituis­eră profilul, substanţa şi istoria poate legen­dară a unui Rit care trebuia să culeagă, într­-un singur Corp Ritual, şi foarte multe ele­mente ale tradiţiei iniţiatice egiptene prezente în multitudinea Riturilor care operau (lucrau) atunci. La 25 martie a acestui an, în urma intensei şi productivei activităţi masonice, dezvoltate de Loja "Discipolii de Memphis", se naşte Anticul şi Primitivul Rit Oriental de Memphis. Mare Maestru al Marii Loje a aces­tui Rit este proclamat Fratele Samuel Honis.

1816 La 21 ianuarie, succesorul lui Samuel Honis, în calitate de Mare Maestru, Fratele Gabriel M. Marconis de Negre, intro­duce în Rit o scară rituală de 95 de grade.

1816-1837 În această perioadă, Ritul, în faze alter­native, trece de la o perioadă de intensă activitate masonică la perioade noi puţin semni­ficative, dar reuşeşte oricum să supravieţuiască.

1838 Pe 23 martie, Jean Etienne Marconis de Negre, moşteneşte de la tatăl Gabriel şi preia Marea Maestrie a Ritului de Memphis. Imediat după aceasta, redeşteaptă şi reactivează acest Rit în Franţa şi Belgia.

Pentru a da imediat o idee a mesajului iniţiatic pe care Ritul de Memphis, sub Marele Maestru J.E. Marconis, trebuia să le-o ofere Liberilor Masoni din toate timpurile folosim aceleaşi cuvinte pe care Marconis în cartea sa "Le Sanctuarie de Memphis" (Paris chez Bruyer, 1849) le folosise pentru a trasa prin­cipiile fundamentale care trebuiau să consti­tuie articulaţiile Ritului de Memphis:

"Ritul Masonic de Memphis este moştenirea Misterelor antichităţii, acestea educau oamenii să îi omagieze divinităţile, dogmele sale se bazează pe principiile uman­ităţii, menirea sa este cucerirea înţelepciunii care foloseşte la înţelegerea adevărului, este aurora benefică a dezvoltării raţiunii şi inteligenţei, este cultul calităţii inimii umane şi condamnării viciilor sale; este în sfârşit, ecoul toleranţei religioase uniunea tuturor credinţelor, legătura dintre toţi oamenii, sim­bolul marilor iluzii ale speranţei care predică credinţa în Dumnezeu, care salvează şi cari­tatea care binecuvântează."

Deci, Jean Etienne Marconis, folosind învăţăturile şi limbajele iniţiatice de derivaţie egipteană, crease pe 23 martie 1838, la Paris, Loja "Osiris" şi succesiv pe 21 mai 1839 la Bruxelles, în Belgia, Loja "La Benefacente". Ulterior, pe 7 august 1838 fusese ales Mare Hyrophante al Corpului Ritual Masonic care luase definitiv numele de Rit de Memphis sau Oriental. La început, acest Rit s-a articulat în 91 de grade, care succesiv au devenit, din motive de lucru iniţiatic, 95 de grade.

Acest Rit se dezvoltă la Milano şi în Franţa. Cele 95 de grade au fost împărţite în următoarele trei serii:

Seria I: de la gradul 1 la al 35-lea grad, cuprindea la rândul său, trei clase: Lojă, Capitole şi Areopagii, unde se preda morala, semnificaţia simbolurilor, a insignelor, şi a primei părţi a istoriei ordinelor, în afară de exersarea filantropiei.

Seria a II-a: de la gradul 36 la gradul 68, cuprindea 2 clase: Senatele şi Consistorii, unde se predau ştiinţele naturale şi partea a doua a istoriei Ordinelor practicate în Libera Masonerie Universală. Se studia printre altele, sensul ocult al mitologiei poetice.

Seria a III-a: de la gradul 69 la gradul 95, cuprindea o singură clasă: Consiliul.

În aceste Camere Rituale se ajunge să se cunoască completarea Istoriei Ordinului, se dezvolta partea mistică şi transcedentală a Liberei Masonerii Universale, se cultivau speculaţiile teosofice, cele mai aride şi cele mai sublime. Se studia printre altele, în mod special, filosofia religiilor şi a tuturor disci­plinelor care constituiau împreună ŞTIINŢA SECRETĂ, sau mai bine spus ARTA REGALĂ.
     
1848 Difuzarea Ritului de Memphis în Anglia.

1849 Ritul de Memphis îşi deschide lucrările în România.

1856 Sunt deschise lucrările Ritului de Memphis din Australia, în acelaşi an este con­stituit la Alexandria, în Egipt, un Sublim Consiliu al Ritului de Memphis şi este numit Mare Maestru Giuseppe Beauregard. Pe 9 noembrie este fondat la New York un Mare Consiliu Suveran din al 95-lea grad. Mare Maestru este numit Fratele David Mac Clellan.

1860 Giuseppe Garibaldi şi unii dintre Ofiţerii săi sunt iniţiaţi la Palermo în Loja Ritului lui Memphis.

1861 Devine Mare Maestru al Suveranului Consiliu pentru USA, Fratele Harry Seymour.

1862 Este constituit Suveranul Sanctuar al Ritului de Memphis în USA.

1863 Mare Hyerophante J.E.Marconis de Negre, eliberează permisul nr. 2005 pentru înfiinţarea la Alexandria, Egipt, a unui Templu Mistic şi a Supremului Mare Consiliu al Prinţilor Patriarhi, Mari Conservatori, al 95-lea şi ultimul grad al ritului. Permisul este înregis­trat în calitate de Mare Maestru pe numele Fr L. Reginald de la Grece, Marchiz de Beauregard.
1865 Pe 28 august, Fr G. Garibaldi şi Fr Francesco de Luca, Mare Maestru al Marelui Orient de Italia, sunt aleşi membri onorifici ai Supremului Mare Consiliu al Alexandriei de Egipt.

1868 Pe 21 noembrie, Marele Hyero­phante J. E. Marconis de Negre trece la Orientul Etern.

1873 Pe 21 martie, Fr Salvatore A.Zola este proclamat Mare Maestru efectiv al Marelui Orient Naţional de Egipt şi al Suveranului Sanctuar al Ritului de Memphis.

1875 La 19 mai, Fratele Giuseppe Garibaldi este proclamat Mare Maestru Onorific al Marelui Sanctuar al Ritului de Memphis şi i se conferă gradele 95 şi 96.

1876 La 11 ianuarie, Fr Salvatore Zola este ales Mare Hyerophante cu al 97-lea grad al Ritului de Memphis.

1881 Fr Giuseppe Garibaldi uneşte cele două Rituri, de Memphis şi Misraïm, într-un Corp Ritual şi devine Suveran Mare Maestru, Mare Comandator, Mare Hyerophante General al Ordinului Masonic Oriental al A:.P:.R:.M:.M:. Actualul Rit Memphis neu­nificat, din câte ştim noi, este adormit, în Franţa, în 1947, Probst Birabon încearcă să-1 redeştepteze, dar fără succes.

1923 Reginald Mac Bean, consulul Angliei la Palermo, redeşteaptă în Italia Ritul de Memphis însă regimul fascist i-a con­strâns, puţin după aceasta, să adoarmă din nou Ritul lui Memphis Italian. Înainte de adormire fuseseră numiţi Conservatori, de către însuşi R. Mac Bean, cinci Fraţi cu autor­izaţia de a redeschide acest Rit "la timpul şi locul potrivit". Numiţii Fraţi Leadbeater, Wedgwoog, Arumdale, Janarajadasa şi Kallestrom, cu excepţia unui episod de scurtă durată, au menţinut (aşacum fac astăzi suc­cesorii lor) în adormire Ritul de Memphis Italian.

Istoria Riturilor Unificate

Pentru Venerabilul Nostru Rit, 1881 rămâne un an foarte important. Într-adevăr, la 23 septembrie 1881, Fr General Giuseppe Garibaldi a reuşit, atât datorită marelui său prestigiu cât şi datorită muncii efectuate de valoroşii săi colaboratori, să unifice cele două Rituri, a lui Memphis şi Misraïm, într-un unic Corp Ritual. Această dată rămâne foarte importantă şi datorită faptului că în urma unif­icării, îi este recunoscută Fr Garibaldi, pentru prima oara în istoria celor două Rituri, titlul de Mare Hyerophante Universal. La solemna proclamaţie au participat Italia, S.U.A, Marea Britanie, Egipt şi Argentina. În noiembrie al aceluiaşi an România aderă la proclamaţie. Trebuie spus însă că după acest eveniment, continuă sa existe în unele ţări, separat, atât Ritul lui Memphis cât şi Ritul lui Misraïm.

Pe 2 iulie 1882, Garibaldi a trecut la Orientul Etern iar succesorii Riturilor Unite, care erau nepregătiţi pentru dispariţia sa, au fost foarte tulburaţi, creşterea şi dezvoltarea Riturilor Unificate suferind o stagnare, aceas­ta fiind motivată şi de cauze interne. Dorim să reamintim, referitor la aceasta, că în acea perioadă au fost organizate în Europa violente campanii antimasonice, care au devenit şi mai violente datorită val­ului de mistificare al ex-masonu­lui Leo Taxil.

1890 În acest an, Ritul Unit, a fost recunoscut şi în Egipt, deşi participase la numirea lui Garibaldi ca unic Suveran al celor două Rituri în 1881.

1900 Este numit Mare Hyerophante Universal, care era succesorul lui Garibaldi, Suveranul Ri­tului lui Mem­phis, Fr Ferdi­nando Fran­cesco de Oddi.
Această succesiune are loc în virtutea faptului că Fr J. Yarker era titularul unui permis emis în 1872 de Fr E. Seymur, Suveran Mare Maestru al Ritului lui Memphis al SUA, căruia, în 1856, J.E. Marconis îi eliberase la rândul său un permis.

1908 La 24 iunie este creeat la Paris un Suveran Mare Consiliu General al Ritului lui Memphis şi Misraïm pentru Franţa şi depen­denţele sale şi este numit Mare Maestru, Gerard Encausse şi Mare Maestru Adjunct, Charles Detre. Patenta constitutivă este sem­nată la Berlin de Marele Maestru al Suveranului Sanctuar German, Teodoro Reuss. Fraţii francezi mai sus numiţi, în momentul creării Suveranului Mare Consiliu, lucrau în Loja "Humanidad" legată de Ritul Naţional Spaniol. Din acest motiv, această Loja devine deci Loja Mamă a Ritului de Memphis şi Misraïm.

1913 La 20 martie, John Yarker trece la Orientul Etern şi îl succede Theodore Reuss, în virtutea permisului pe care însuşi Yarker îl eliberase, în 1902, pentru a deschide A:.P:.R:.M:.M:. în Germania.

1924 Theodore Reuss trece la Orientul Etern lăsând vacant postul de Mare Hyerophante până în 1930. Înainte de a merge mai departe este necesar însă să ne întoarcem în Franţa unde, cum deja am spus, în 1908 fusese constituit un Suveran Mare Consiliu General. În această perioadă, în octombrie 1916, Gerard Encasse moare din cauza unei boli contactate pe durata serviciu­lui militar, îl urmează Charles Detre care la rândul său moare la 25 decembrie 1918.

1919 Fratelui Detre, îl succede Fratele J.Bricaut şi permisul eliberat la rândul său de Theodoro Reuss este reconfirmat, tot de acesta. De fapt istoria celor două Permise aparţinând A:.P:.R:.M:.M:. Francez (care se citeşte în unele cărţi publicate în Italia) este destul de simplă întrucât, a doua parte, nu era altceva decât con­firmarea unei regularităţi şi a unei continuităţi tradiţionale ale Riturilor Memphis şi Misraïm în Franţa în per­soana Fr:. J. Bricaud, în aceiaşi perioadă, Fr:. Bricaud a avut de la Consiliul Suprem Al Riturilor Confederate ale SUA o serie de alte permise pentrul Ritul de Perfecţionare, pentru Ritul Scoţian Antic şi Acceptat German, pen­tru Ordinul Regal de Scoţia şi un alt permis pentru Ritul de Memphis şi Misraïm. Tot în acest an, Marele Consiliu General al Franţei al A:.P:.R:.M:.M:. devine Suveran Sanctuar.

1934 La 21 februarie, Fr Bricaud moare, iar Fr:. Constant Chevillon este proclamat ca succesor al său, sub Marea Sa Măiestrie. Ritul are un mare impuls şi se extinde în toată lumea până la izbucnirea celui de AI Doilea Război Mondial.

1944 La 26 martie, Fr:. Constante Chevillon este ucis de către bandele fasciste franceze, îl succede Fr:.Henri Dupont.

1960 La 13 august, F:.r H. Dupont îl desemnează pe Fr:. Robert Ambelain ca succesor la Marea Măiestrie Generală a A:.P:.R:.M:.M:., fapt ce va avea loc în decembrie al aceluiaşi an, ca urmare a morţii Fr Dupont. Sub guvernul magistral al Fr Robert Ambelain, A:.P:.R:.M:.M:. redobândeşte forţă şi vigoare.

1973 La 14 Noembrie Fr:.Brunelli vine desemnat de Puterile Suverane la trezore­ria de la filiala franceză a A:.P:.R:.M:.M:., FR:. Robert Ambelain.

La 22 Noembrie Fratii Maestri de la R:. L:."fii lui Horus" nr. 742 al Ord. din Perugia sub obidienţa Marelui Orient al Italiei cu o decizie unanima, acestia propun să retrezească A:.P:.R:.M:.M:., să înceapă procedurile către G:.O:.I:., pentru a adop­ta Ritualul în primele trei grade ale aceluiaşA:.P:.R:.M:.M:.

La 15 Decembrie, Fr:. Brunelli în virtutea puterilor magistrale primite, în calitatae de Mare Maestru pentru Italia ,retrezeşte în sanul Marelui Orient al Italiei, A:.P:.R:.M:.M:. conferind primele grade la 15 Fraţi Maeştri, toţi regulamentar aparţinand la G:.O:.I:.

1973/1978 Activitatea A:.P:.R:.M:.M:. în aceasta perioadă este foarte limitată dar suficientă pentru a reprezenta semificativ, în realitatea masoneriei italiane, o mărturie reală despre tradiţia masonerie de origine italiana şi mediteraneana.

1979 La 29 Septembrie între Ritul Simbolic Italian şi A:.P:.R:.M:.M:. este făcut un tratat de prietenie. ÎI semnează pen­tru R.S.I. umători Fraţi: Stefano Lombardi, Mare Maestru şi Antonio di Stefano Mare Secretar, iar pentru A:.P:.R:.M:.M:. următori fraţi: Francesco Brunelli, Suveran Mare Maestru şi Giancarlo Seri, Mare Secretar Cancelar.

1982 La 1 Februarie, Marele Maestru al Marelui Orient al Italiei, Fr:. Ennio Battelli confirmă cu document scris autorizaţia de funcţionare a A:.P:.R:.M:.M:., care autor­izează să se poată utiliza ritualul Venerabilul Nostru Rit pentru primele trei grade în Masoneria Albastră, tot din acel document reiese faptul că în timpul vizitelor cu caracter official, Lojele trebuie să lucreze după rit­ualele aprobate de Comuniune.

La 28 martie Fr:.Francesco Bunelli desemnează pe Fr:. Giancarlo Seri ca successor al său şi îl înscăunează în ţinută rituală , cu act scris în calitate de Înlocuitor al Marelui Maestru.

La 2 aprilie, Fr:. Francesco Bunelli, pentru grave motive de sănatate ,transferă puterea şi însemnele Suveranului Magistral a A:.P:.R:.M:.M:., cu document scris lui Fr:. Giancarlo Seri.

La 19 August, asistat de Fraţi, Fr:. Francesco Bunelli trece la Orientul Etern.

La 14 Noembrie Fr:.Robert Ambelain, Suveran Mare Maestru al filialei franceze a A:.P:.R:.M:.M:. la Paris, în prezenţa altor Mari Maeştri ale Obidientelor Naţionale Europene, recunosc cu documente scrise, legitimitatea şi regularitatea iniţierilor de la suc­cesiunea Fr:. Francesco Bunelli la Fr:. Giancarlo Seri.

1983 La 26 Septembrie, A:.P:.R:.M:.M:. după lungi tratative cu G:.O:.I:. (circa 10 ani) intareşte şi reconfirmă vointa sa (cum deja făcuse Francesco Brunelli în 1973 cand a reactivat lucrările, A:.P:.R:.M:.M:. în sanul G:.O:.I:.) de a nu practica autonom primele trei grade ale Masoneriei Albastre, A:.P:.R:.M:.M:. va conferii grade de la cel de-al 4-lea în sus numai Maeştrilor activi şi cotizanţi ai G:.O:.I:.

Consilui G:.O:.I:. în persoana Marelui Maestru Fr:. Armando Corona, luând la cunoştiinţă de actul de voinţă, al Suveranului Sanctuar Italian al A:.P:.R:.M:.M:. ela­borează Decretul nr. 5/AC, 26 Septembrie 1983, unde este stabilit.

Marele Orient Italian intreţine raporturi corecte şi de reciprocă colaborare cu următorele Corpuri Rituale:
Suveranul Consiliu al Ritului Scoţian din Italia
Suveran Mare Comandant Fr:. Manlio Cecovini.
Suverana Mare Loja a Ritului Simbolic Italian
Mare Maestru al Arhitecţilor Fr:.Virgilio Gaito.
Ritul de York compus din următorele Corpuri Rituale:
Marele Consilio al Liberei Masoneri AI Arcei Regale din Italia
Inalt Mare Preot Fr:. Franco Rafaele Rizzi;
Marele Consiliu AI Masonilor Criptici Din Italia
Mare Maestru Fr:. Raftaelle Rizzi;
Suveranul Sanctuar Italian al Anticului şi Primitivului Rit de Memphis şi Misraïm,
Marele Maestru Suveran, Mare Comandant, Mare Hyerophant General, Sernisimul Frate Giancarlo Seri;

Scurt Istoric

 1805-1806 Prinţul Constantin Morutzi al Moldovei, R.W.M a unei RL din Iaşi (R:.S:.A:.A:. sub obedienţă italiană), cu ocazia unei vizite în Constantinopol primeşte iniţierea în Ritul Memphis împreună cu mem­brii suitei sale.

1807 La întoarcerea în ţară fondează o Lojă de Memphis la Iaşi sub obedienţa Orientului Constantinopole. "Se menţionează că mai există banner-ul original".

1808 Generalul Cicianov, guvernatorul rus, care a fost la Iaşi cu trupele de ocupaţie a ordonat şi a închis Lojile Masonice Moldovene şi în consecinţă şi Loja de Memphis.

1811 Vistiernicul Tache Roset Rossnovani redeschide Loja de Memphis.

1825 O altă Loji a fost fondată la Bucureşti.

1865 Consecinţă a arderii între coloane a Lojii "Steaua Dunării", o parte a membrilor acestei Loje s-au afiliat la o Lojă de Memphis.

1880 M:.L:.N:.R:. este fondată. La aceasta s-au afiliat cea mai mare parte a masonilor din România.

1881 Se constituie la 24 iunie Suveranul Sanctuar de Rit Memphis pentru România în  urma unei patente eliberate de către Gianbatista Pessina, Mare Maestru al Ritului de Misraïm la Neapole (reprezentant al Suveranului Sanctuar al Angliei pentru Italia din 13 sept. 1880), lui Constantin Moroiu, Mare Maestru al M:.L:.N:.R:.

În noiembrie 1881, România recunoaşte unificarea celor două Rituri a lui Memphis şi Misraïm într- -un unic corp Ritual şi alegerea ca Mare Hyerophante Universal al Ilustrului Frate General Giuseppe Garibaldi. La solemna proclamaţie din 23 sept. 1881 au participat: Italia, SUA, Marea Britanie, Egipt şi Argentina.

1882 Ilustrul Frate Constantin Moroiu obţine autorizaţia din Italia pentru două R:.L:.de Memphis să fie ataşate M:.L:.N:.R:.

1892 Ilustrul Frate Constantin Moroiu este ales Mare Hyerophant pentru România şi dec­orat cu "Marea Stea de Sirius" a Suveranului Sanctuar al Italiei.

1911 Ilustrul Frate Constantin Moroiu, Mare Maestru al M:.L:.N:.R:. şi Mare Hyerophant al Suveranului Sanctuar 33-90­-97, ţinând cont de vârsta înaintată (77 ani) se retrage din activitatea masonică şi decide să împartă M:.L:.N:.R:. în două secţiuni rezervându-şi pentru el postul de Suveran Pontif în ţara noastră.

În consecinţă:

a) Prin votul unanim al Suveranului Consiliu 33, Ilustrul Frate Gheorghe Bibescu a fost ales Mare Maes­tru pentru Scoţian, Francez, Royal Arch şi Suedez în M:.L:.N:.R:.

b) Prin votul unanim al Suveranului Sanctuar de Memphis şi Misraïm pentru România a fost ales Mare

Hyerophant în M:.L:.N:.R:., Ilustrul Frate I.T. Ulic.

Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misraïm a fost în plină activitate până la 15 august 1916 când toate Lojile din ţară au fost închise din cauza intrării României în război.

La 27 octombrie 2003, prin Decretul nr.296 al Marelui Maestru al Marii Loji Naţionale din România, Gheorghe Comănescu, un număr de 15 Fraţi Masoni sunt autorizaţi să constituie pe teritoriul României, Anticul şi Primitivul Rit de Memphis şi Misraïm.

La 12.12.2003, prin Decretul nr. 214803, Suveranul Mare Maestru, Mare Comandant, Mare Hyerophante General al Anticului şi Primitivului Rit de Memphis şi Misraïm din Marele Orient al Italiei, Giancarlo Seri, îI numeşte pe Ilustrul Frate Gheorghe Florea, Mare Delegat Magistral, Mare Maestru al Marii Delegaţii Naţio­nale a Anticului şi Primi­tivului Rit de Memphis şi Misraïm pentru România.

În luna octombrie 2004, cu ocazia Conventului Anticului şi Primitivului Rit de Memphis şi Misraïm din Italia, ţinut la Rimimi, a participat o delegaţie de fraţi din partea Marii Delegaţii Naţionale a A:.P:.R:.M:.M:. din Romania şi Ilustrul: Înalt Mare Preot al Supremului Mare Consiliu al Masonilor Arcului Regal din Romania.

Ilustrul Mare Maestru al Supremului Mare Consiliu al Masonilor Criptici din Romania.

Eminent Comandant al Comanderiei Ro­mania a Cavalerilor Templieri, respectabilul frate ŞTEFAN MÂŞU.
Cu aceasta ocazie ilustrul frate ŞTEFAN MÂŞU a fost investit cu gradul de Mare Maestru Onorific pentru Romania al Ritului, Suveran Mare Inspector General gradul 33 al Supremului Consiliu Italian al Anticului şi Primitivului Rit de Memphis şi Misraïm.

La data de 17 decembrie 2004 se sem­nează la Bucureşti protocolul de înţelegere între Mare Lojă Naţională a Romaniei şi Marea Delegatie a Anticului şi Primitivului Rit de Memphis şi Misraïm din Romania operantă sub auspiciile Suveranului Sanctuar Italian al Anticului şi Primitivului Rit de Memphis şi Misraïm Marele Orient al Italiei­ Palatul Giustiniani.

 

 

 

Copyright © 2007 © - Ancient and Primitive Rite of Memphis and Misraïm - All rights reserved
All areas of this site are of public domain, including the published pages for use by Freemasons.
No part of this may be reproduced, stored or transmitted in any form, without the prior written permission of the A:.P:.R:.M:.M:.